Fotbalul sport îndrăgit în comuna noastră

Voința Chesinț 1978-'79
Sus de la stânga la dreapta: Martin Valeriu (asistent medical), Reștea Emerich, Cristi Ioan (Bătaică), Blidar Adrian, Raica Victor, Mihai Adrian, Ianoș Ioan (Cantoru), Martin Gigel, Georgescu Gheorghe (Organizator).

Jos: Vitomir Eugen, Jivan Vasile, Costea Eugen, Grozi Gheorghe (Toaie), Boșcu Gheorghe.

În vremuri mai îndepărtate și satul Chesinț a avut o echipă de fotbal, ce-i drept pe o perioadă mai scurtă, care a activat în Campionatul județean II (echivalentul Ligii 5 și 6 de azi). Echipa se numea Voința Chesinț și a jucat pe terenul care există și azi în spatele cimitirului, iar vestiarul îl avea într-o cameră la Căminul Cultural. De la vestiar și până la teren sunt vreo 300-400 de metri și era parcurs pe joc de către sportivi și arbitri. Vă dați seama ce se întâmpla când spectatorii erau furioși pe adversar sau arbitri...

Este de menționat că în Chesinț a mai activat o echipă, "Partizan", care a jucat jos pe vale unde și-au amenajat un teren. Dar asta era cu mult înainte și despre care povestitorul are amintiri hazlii. "În fiecare vară treceam dealul din Neudorf în valea Chesințului la teren, era undeva prin anii '70-'74, să jucăm cu omologii juniori de vârsta noastră. Ei bine, seniorii din Chesinț ne lăsau să jucăm o repriză, după care aveam două alternative: ori jucăm și cu ei o repriză, ori plecăm acasă. Vă dați seama, după o repriză jucată cu ei cum ne întorceam rupți acasă, 2-3 zile ne trebuia să ne revenim ". 

Urcând mai în timp, echipa din poză se numea Voința Chesinț și este din campionatul 1978-'79. Această echipă a activat 2 campionate în județ II, după care s-a desființat. A mai fost o încercare, ne spune Milosav Adrian, prin anul 1980, însă s-a stins repede nereușind să termine acel campionat. " La un meci cu Alunișul câțiva dintre seniorii noștri, nu dau nume însă persoanele se știu, s-au luat la îmbrânceli cu câțiva jucători de la Aluniș. În retur la Aluniș ne-au trimis numai pe noi juniorii și aici scurta mea carieră de fotbalist s-a încheiat cu o cărămidă în gură ", ne povestește Milosav râzând.