"Putem să jucăm până se întunecă la portarul ăsta nu mai dăm gol!"

Anul 1956 – Campionatul Regional Timișoara seria A

Recolta Zăbrani se deplasează la Jimbolia pentru meciul din cadrul etapei de campionat urmând să înfrunte echipa gazdă Energia, cum se numea atunci. La acea vreme echipa din Jimbolia era una din cele mai bune echipe din zona de vest a tării lucru care avea să se dovedească terminând pe primul loc  la finalul stagiuni.

Beneficiind de jucători experimentați Energia Jimbolia înregistra scoruri de 3-4 goluri diferență în jocurile disputate pe teren propriu deci și echipa noastră era privită ca o victimă sigură punându-se doar problema scorului. Lucru care avea să se întâmple destul de repede,  gazdele deschizând scorul în prima parte a jocului, echipa noastră nu cedează și reușește egalarea prin golul înscris de Toni Graf iar apoi s-a dovedit că portarul echipei noastre, Franz Graf este practic de neînvins producând rumoare în rândul gazdelor prin intervențiile salvatoare  la atacurile gazdelor.

 Acest lucru îl face pe antrenorul gazdelor, Therjung să se adreseze tehnicianului nostru Terente Codreanu (cei doi tehnicieni se cunoşteau bine fiind foști colegi de echipă la vestita Ripensia Timișoara): "Măi Terente, noi putem să jucăm până se întunecă la portarul ăsta nu mai dăm gol!" și așa avea să se întâmple echipa noastră plecând cu un punct de pe terenul celor din Jimbolia rezultatul final fiind 1-1.

Mai este de precizat că deplasările echipelor în regiune se făcea cu trenul sau cu mașinile deschise puține echipe printre care se număra și Energia Jimbolia beneficiau de autobuz. Echipa noastră se deplasa la meciuri cu o mașina pusă la dispoziție de Gostat.

Punctul de întâlnire a druckerilor zăbrăneni înainte fiecărui meci jucat acasă era după slujba de duminică în fața Biserici Catolice unde discuțiile erau numai despre jocul pe care urma să-l joace echipa noastră în Duminica respectivă. Iar printre mulțimea adunată înainte meciului retur cu Jimbolia apare un străin mai în vârstă care se sprijinea într-un toiag, lumea curioasă îl întreabă pentru ce a făcut atâția kilometri schimbând două trenuri ( Jimbolia -Timișoara și Timișoara-Zăbrani ) așa mare suporter era pentru echipa din Jimbolia ? Bătrânelul preferă să nu răspundă mulțimii curioasă.

Meciul de la Zăbrani este câștigat de echipa vizitatoare din Jimbolia însă nu ușor pentru că Franz Graf face din nou minuni în poartă prin intervențiile sale culegând din nou aprecierile adversarului, oaspeții se impun datorită valori jucătorilor cu 3-5. La finalul jocului străinul sprijinindu-se în toiag se apropie de grupul de suporteri ai zăbraniului adresându-se acestora: "Vedeți pentru ce am făcut atâția kilometri până la Zăbrani, doar ca să mai văd  o dată  acest portar care la Jimbolia cât și azi a cules admirația tuturor."  După câteva momente de liniște aplauzele au început să se audă tot mai tare, zabrăneni întorcând admirația asupra cestui bătrânel care încet, încet,  sprijinit în toiagul lui se îndepărta de grup gândindu-se la drumul de întoarcere satisfăcut că echipa s-a a câștigat și mai văzuse o dată portarul pentru care s-a deplasat tocmai de la Jimbolia.